Topirea materialelor pretioase - generalitati

DEFINITIE

Trecerea unui material din stare solida in stare lichida cu ajutorul temperaturii.

GENERALITATI

Topirea este o procedura foarte complexa; aici o sa ne focuzam atentia pe aspectele de importanta practica.

Reteaua cristalina a metalelor nu este o structura rigida, ci este un sistem dinamic. In acest sistem se afla electroni intr-o miscare continua. Acestia, la rindul lor, sunt inconjurati de ioni metalici care se afla, la fel, intr-o miscare continua, pe o traiectorie limitata in jurul acestora. Acestea sunt tinute intre ele de forte de coeziune. Cu ridicarea temperaturii, se accelereaza viteza de miscare in atom prin care fortele de legatura (coeziune) se slabesc. In acelasi timp cu cresterea vitezei de miscare in atomi se maresc si distantele dintre acestea (ex. din practica: la decalire placa subtire, care nu se afla pe suport plan, se deformeaza!). Datorita maririi distantei interatomice la incalzire, cunoastem dilatarea metalelor la incalzire. La atingerea punctului de topire energia miscarii va fi mai mare decit fortele de coeziune dintre atomi. Urmeaza desprinderea atomilor din reteaua cristalina. Aceasta desprindere este un proces continuu, paralel cu cresterea temperaturii.

La topirea cu flacara, caldura ajunge la material, de obicei, din partea de sus. Aici incepe procesul de „dizolvare“ a cristalelor care apoi patrund prin intregul material astfel incat materialul topit curge la fundul creuzetului, iar cristalele care mai sunt intacte sau care sunt pe cale sa se dizolve, plutesc in topitura pana ce si acestea se dizolova, si asa mai departe pana ce topitura devine omogena. La topirea metalelor pure cu flacara, va ramane temperatura topirii constanta, dar la aliaje temperatura trebuie ridicata usor dupa atingerea punctului de topire.

ALIAJUL